E simplu: a fost decizia Statului Român, care în 2010 a legiferat prin Ordonanța de Urgență 50 (OUG 50) condițiile în care se pot acorda credite. 🙂

Astfel, Statul (în urma unei Directive Europene) a decis că se pot acorda credite fie cu dobândă fixă, fie cu rata dobânzii corelate la un indice de referință – ROBOR. S-a ales acest indice de referință, deoarece este o practică folosită la nivel internațional, în plus stabilirea acestuia se face transparent.

Prin această Ordonanță, Statul a decis să protejeze populația de eventuale creșteri ale dobânzilor la credite care vin în urma unor decizii unilaterale ale băncilor.

Prin urmare, acum (în baza obligativității din lege) contractele de credit, în lei, cu dobândă variabilă menționează o dobândă compusă din ROBOR + o marjă fixă a băncii.

În acest fel, pentru o bancă, ROBOR este costul materiei prime, iar marja este câștigul din care se acoperă costurile (chirii, consumabile, ATM-uri, software, salarii, etc) si eventual, profitul. Astfel, ROBOR-ul nu influențează profitul unei bănci. 😅

❗⠀E bine să știi și că:

➤⠀în 2 mai 2019, Statul Român a emis Ordonanța de Urgență 19 / 2019, prin care indicele ROBOR este înlocuit cu un nou indice și anume IRCC. Noul indice se aplică creditelor oferite persoanelor fizice.

➤⠀IRCC-ul se aplică doar pentru creditele cu dobândă variabilă acordate în lei, se calculează ca medie ponderată a ratelor de dobândă cu volumele tranzacțiilor de pe piața interbancară și se actualizează cu o frecvență trimestrială, similar cu modalitatea folosită pentru ROBOR6M.

Acesta se publică în fiecare zi lucrătoare pe website-ul Băncii Naționale a României. 😉